Tuesday, March 3, 2009
Orice minune tine 3 zile...
Vineri(21 feb) am luat mult asteptata vacanta...dupa ultimul meu examen m-am urcat in tren, directia Bucuresti...Culmea este ca majoritatea persoanelor pe care le cunosc nu stiu cum sa plece de acolo si eu nu stiam cum sa ajung mai repede...asta da ironie a sortii... In fine...am ajuns in gara...abia asteptam sa-l vad...ultima data l-am vazut inainte de Craciun...m-a amanat pe a doua zi...Sambata...mi-a zis ca nu iese...si asa ca ne-am vazut duminica...Doamne...cand am iesit din metrou si l-am vazut...am simtit ca ma scurg...parca aveam picioare de gelatina...tremuram toata...si n-am fost in stare sa spun decat" Salut!"... Contrar aparentelor si el era in aceiasi stare...cel putin asa cred...cert e ca am stat in oras intr-o ceainarie super tare cateva ore dintre care am vorbit cel mult 5 minute toata seara...simteam ca se apropie de mine...eu simteam ca fac parte din tabloul lui Dali, "Persistenta memoriei"...fiindca am plecat tarziu m-a condus la taxi... si s-a uitat la mine lung cand am urcat...era sa se si impiedice de bordura...luni, am fost in Expirat, seara folk in care a cantat Supa, un tip extraordinar...prieten bun cu stimabilul...m-a chemat pe scena sa cantam impreuna...am cantat cateva piese...o atmosfera super tare... EL ma luase in brate aproape... vai, am zis ca am atins Nirvana... ca viata e frumoasa intr-adevar... desi, din nou nu am vorbit, macar...stiam... instinctul feminin... a fost superb...ma asteptam sa dorm la el... se pare ca el nu se astepta la acelasi lucru...mi-a dat motiv...irelevant.... am dormit la Supa...cu care m-am intins la povesti pana dimineata.... marti m-am trezit pe la 11 si am plecat...aproape plangand...eram in tren..si nu ma puteam abtine... noroc ca exista remediu... joi am plecat pe munte..Garofita Pietrei Craiului...o splendoare de cabana...Mircea stie...am stat pana duminica...multe aventuri...zapada pana peste brau...dar superb...ca de obicei...Craiul m-a intregit...din nou... EL acum...e doar o amintire a ceea ce ar fi putut fi...o margareta fara petale... EU acum...un om nou...noi perspective...stanca va deveni din nou viata mea... caci orice minune tine trei zile...dragostea, ura, prietenia, durerea, tristetea, fericirea...important e ce faci dupa ce trec cele trei zile...
Aceiasi Alta, Catharsis...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
on Garofita: we must go there again...imi lipseste si mie, tanjesc dupa aerul de munte, tanjesc sa revad Grohotisul...vreau frig, vreau munte, vreau zapada...dar in loc de toate astea...eu putrezesc la 15 grade in Bucurestiul jegos si prafuit...
i loved your post:D
Post a Comment