Ei bine, si uite ca ne apropiem de post-ul cu numarul 100. Pentru mine, cel putin, este un lucru important. Dovedeste ca am fost in stare sa ma tin de blogul asta si nu numai asta dar am mai tarat dupa mne si alti cativa "misfits". Acum, insa, marea mea curiozitate este urmatoarea: oare blogul asta e citit si de altcineva in afara de staff si de cititoarea noastra fidela care a fost cu noi de la inceput (pe cand voi, loazelor, nu erati - da, ma refer la staff :P ).
Tocmai din cauza acestei idei, mi-am propus sa va propun sa-mi propuneti voi niste idei (voi adica cititorii - sau cititoarea...desi sper sa fie prima varianta). Ce credeti ca lipseste, sau poate dimpotriva, ce ar trebui redus?
Si ar mai fi o chestie, stimati cititori...daca nu va cer prea mult, as dori sa intrati la comments, la post-ul acesta si sa lasati un autograf, fie ca sunteti cititotri fideli, fie doar in trecere, noi, staff-ul, suntem curiosi sa aflam cam cata lume soarbe vinul stors din creierii nostrii...lasati un nume, un numar, un punct, orice amprenta e suficienta...
Asteptam cu nerabdare!
Assprin & The Wise Ass Staff
Edit: ok..se pare ca am o problema cu butonul de comment, adica lipseste cu desavarsire. nu inteleg de ce si aparent nu reusesc sa remediez problema...so..i dunno..fuck it...
Monday, March 30, 2009
Wednesday, March 25, 2009
Ghidul proaspatului student in Bucuresti...
...sau 10 lucruri bune de stiut despre Bucuresti
1. Bucurestiul schimba oamenii. Nu te gandi ca o sa ramai asa cum ai plecat, nu are rost sa speri ca prietenii tai vor ramane la fel in Bucuresti, viata ta o sa se schimbe, si o sa te ia prin surprindere, tu nu o sa iti dai seama, dar cei din jurul tau vor sti...
2. Viata in bucuresti e scumpa si tentatia e imensa. E plin de mall-uri si de fast-food-uri si daca nu ai masa asigurata, banii o sa iti fuga pe mancare. Orice ai face, fereste-te de Sheriff's (un fast food din zona Universitatii), mancarea e infecta, iar locul ala e o fosta cantina comunista, dupa cum arata. Asta, si ar mai fi salata mexicana de la Springtime (o chestie cu fasole). Eu am mancat o singura data, de curiozitate si cred ca si de pofta...doua zile au indurat colegii mei de camera tortura...
3. Cluburile si barurile din Bucuresti, dai de ele la tot pasul. Poate ca unul dintre cele mai frecventate de studenti e Fire...Nu te lasa inselat de zvonuri, e doar o bodega plina de imbecili. Incearca mai bine Club A. Daca vrei un biliard sau un bowling la pret acceptabil, incearca Club Texas, il gasesti in Regie.
4. Ai face bine sa suporti caldura si praful, pentru ca vremea e de cacat si orasul e jegos!
5. Daca esti genul de om care traieste pe principul "succesul inseamna 90% transpiratie si 10% inspiratie" fii pregatit sa-ti iei un metaforic sut in metaforicele coaie. Mai mult de jumatate din examene se iau pe spaga. Nu crezi? Asteapta si o sa vezi cu adevarat cat de corecti sunt profesorii universitari din Bucuresti.
6. Traficul nu e atat de infernal pe cat pare la televizor. Adevarul e ca e de 10 ori mai rau! Oriunde ai avea de mers, invata sa folosesti metroul.
7. Fetele din Bucuresti...sunt in mare parte de prin alte locuri, dar daca cumva iti gasesti o bucuresteanca draguta, tine minte ca aparentele inseala, sau, ai grija sa nu te trezesti ca are prieten (be wise, i am not! poate stiti vorba: femeile sunt ca locurile de parcare, alea bune sunt ocupate, alea libere sunt pentru handicapati)
8. Daca stai in camin, gandeste-te ca cei cu care o sa stai si o sa imparti camera o sa fie cele mai proxime persoane, deci ai grija cum iti tratezi colegii de camera si ai grija cum te lasi tratat de ei. Chestile astea pot naste frumoase prietenii.
9. Fereste-te de suporterii echipelor de football din Bucuresti!
10. Pe cat posibil incearca sa nu calatoresti fara bilet pe RATB, nu vrei sa te prinda controlu'...pe bune, chiar nu vrei!
1. Bucurestiul schimba oamenii. Nu te gandi ca o sa ramai asa cum ai plecat, nu are rost sa speri ca prietenii tai vor ramane la fel in Bucuresti, viata ta o sa se schimbe, si o sa te ia prin surprindere, tu nu o sa iti dai seama, dar cei din jurul tau vor sti...
2. Viata in bucuresti e scumpa si tentatia e imensa. E plin de mall-uri si de fast-food-uri si daca nu ai masa asigurata, banii o sa iti fuga pe mancare. Orice ai face, fereste-te de Sheriff's (un fast food din zona Universitatii), mancarea e infecta, iar locul ala e o fosta cantina comunista, dupa cum arata. Asta, si ar mai fi salata mexicana de la Springtime (o chestie cu fasole). Eu am mancat o singura data, de curiozitate si cred ca si de pofta...doua zile au indurat colegii mei de camera tortura...
3. Cluburile si barurile din Bucuresti, dai de ele la tot pasul. Poate ca unul dintre cele mai frecventate de studenti e Fire...Nu te lasa inselat de zvonuri, e doar o bodega plina de imbecili. Incearca mai bine Club A. Daca vrei un biliard sau un bowling la pret acceptabil, incearca Club Texas, il gasesti in Regie.
4. Ai face bine sa suporti caldura si praful, pentru ca vremea e de cacat si orasul e jegos!
5. Daca esti genul de om care traieste pe principul "succesul inseamna 90% transpiratie si 10% inspiratie" fii pregatit sa-ti iei un metaforic sut in metaforicele coaie. Mai mult de jumatate din examene se iau pe spaga. Nu crezi? Asteapta si o sa vezi cu adevarat cat de corecti sunt profesorii universitari din Bucuresti.
6. Traficul nu e atat de infernal pe cat pare la televizor. Adevarul e ca e de 10 ori mai rau! Oriunde ai avea de mers, invata sa folosesti metroul.
7. Fetele din Bucuresti...sunt in mare parte de prin alte locuri, dar daca cumva iti gasesti o bucuresteanca draguta, tine minte ca aparentele inseala, sau, ai grija sa nu te trezesti ca are prieten (be wise, i am not! poate stiti vorba: femeile sunt ca locurile de parcare, alea bune sunt ocupate, alea libere sunt pentru handicapati)
8. Daca stai in camin, gandeste-te ca cei cu care o sa stai si o sa imparti camera o sa fie cele mai proxime persoane, deci ai grija cum iti tratezi colegii de camera si ai grija cum te lasi tratat de ei. Chestile astea pot naste frumoase prietenii.
9. Fereste-te de suporterii echipelor de football din Bucuresti!
10. Pe cat posibil incearca sa nu calatoresti fara bilet pe RATB, nu vrei sa te prinda controlu'...pe bune, chiar nu vrei!
Friday, March 13, 2009
Mircea vs. Assprin
Nu stiu cati dintre voi ma cunosteti si nici nu imi pasa... Asta o scriu pentru mine, iar voi o sa o cititi. Trebuie sa fac ceva sa ridic ceata care imi apasa mintea... Acum ceva vreme eu si S. ne-am despartit. In momentul ala, o lume intreaga, care se alfa la picioarele mele, m-a inghitit, m-a sufocat, m-a tarat in jos si apoi s-a intamplat ceva... Nu stiam ce, nici acum nu inteleg exact ce sa intamplat, sau cum s-a intamplat. Tot ce stiu e ca am fost scindat. Si atunci a aparut Assprin. Sau cel putin atunci a iesit la iveala, atunci i-am permis eu sa se manifeste... Din nou, nu stiu cati din voi ma cunoasteti asa cum sunt si nici nu are importanta...Dar sunt sigur ca multi il cunoasteti pe Assprin, tipul ala care va injura, care foloseste "cacat" pe post de interjectie, pronume, verb, adverb, adjectiv si orice cacat ii trece prin cap. Ii place sa raneasca oamenii si e lipsit de orice discernamant cand vine vorba de sentimentele multor oameni... Aici intervine Mircea, care pentru moment inca reuseste sa il tina in frau. (so if i fucked you and i never called back, it wasn't me)... Assprin likes the spot light...Mircea stays away from it...Assprin hurts people, Mircea keeps away from them, not to be hurt. Assprin este o masca, pe care o Mircea o poarta in mod constient, Mircea exista fara Assprin, dar Assprin nu poate exista fara Mircea... Dar nu o sa renunt la Assprin, pentru nimic si nimeni, a devenit o parte din mine care nu vrea sa plece singura, iar eu nu am de ce sa o fac sa plece (what doesn't kill me only makes me stranger)... Dar acum, ceva foarte ciudat se intampla, si Assprin si Mircea sunt "pe aceeasi lungime de unda", ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum... Si e doar vina ei ~ micuta mea de la metrou :) ~
Assprin te vrea, Mircea are nevoie de tine...
Thursday, March 12, 2009
Dead and forgotten.
M-am gândit să împărtaşesc cu voi una din pasiunile mele. (La fotografie mă refer.De profanat morminte m-am lăsat de mult)
Hope you like'em.
Pozele sunt făcute într-un cimitir de ostaşi pe lângă Tâmpa.
Monday, March 9, 2009
Despre ploaie.
Am gasit o poveste draguta pe deviantart. Si pt ca ploua, se potriveste.
"Ce ciudat e cand ploua, cum unii oameni se ascund, si altii se plimba ca si cum nu ar cadea stropi mari de apa din cer. Eu cred ca celor care se ascund le e frica sa nu li se intinda machiajul. Si mama se machiaza, si mereu il atentioneaza pe tata sa nu o sarute ca i se ia rujul. Da, asta trebuie sa fie."
Un copil de 7 ani, pe o banca in fata casei, se uita la trecatorii grabiti. Cerul era innorat, si stia ca atunci cand e cerul innorat va ploua. Si stia ca atunci cand ploua se intinde machiajul oamenilor, si de aceea ei se ascund.
"Ce ciudat e, cand ploua...de ce oare se ascund toti sub umbrele, nu e ca si cum nu ar face dus acasa dimineata, oare le e frica de apa? Poate e din cauza hainelor. Se uda. Se aduna pe corp si le arata formele. Deci hainele trebuie sa-ti ascunda corpul..."
Avea 7 ani si nu stia prea multe, dar ce stia era o siguranta, o descoperire valoroasa. La varsta asta afli cele mai multe adevaruri s-ar putea spune.
"Cel mai ciudat cand ploua, e cand vezi o femeie pe strada si are parul ud de la ploaie, ca si-a uitat umbrela acasa. Si am vazut ceva care m-a uimit. Apa din parul ei era rosie, ca si parul ei. Si parul spalat era saten. Ploaia este intr-adevar deosebita."
...
"Interesant cum atunci cand e soare afara poarta toti ochelari ca sa nu-i orbeasca lumina. La scoala ne-a spus ca soarele ajuta plantele sa creasca, si ca soarele da viata. Ei de ce se ascund de el? Mama imi spunea ca pe vremuri era rusinos sa te bronzezi, femeile purtau umbrele pentru soare, pentru ca pielea lor sa ramana alba. Acum, mergem toti la mare si ne facem negri ca un tuci. Acum e sanatos."
Era un copil de 14 ani, termina scoala generala, si inca avea o curiozitate nesatisfacuta in ceea ce priveste obiceiurile oamenilor. Erau destule pe care nu le putea intelege, si avea suficiente intrebari care faceau profesorii sa ii arunce priviri ciudate, si la toate primea invariabil acelasi raspuns : "Lasa ca o sa cresti mare si o sa vezi", zambeau ei impaciuitor.
"Si totusi nu inteleg de ce se ascund ei si de apa si de soare. Sunt unii totusi care se plimba prin ploaie. Ei sunt niste visatori. Mama spune ca or sa creasca. Toti crestem? Cand crestem nu mai visam inseamna. Dar eu as vrea totusi sa visez. Cand visezi poti face orice, poti merge oriunde. Poate cand visezi mergi prin ploaie si nu te uzi, si mergi pe la soare si nu te dor ochii."
Avea 14 ani, era un copil visator, spuneau profesorii. E bine, mai spuneau ei, are imaginatie. Asta e intotdeauna bine, s-ar putea spune.
"Poate e ca atunci cand cresti mare si te muti singur. Poate asa e cu soarele. Daca totul creste la soare, poate si noi crestem. Si cand crestem plecam, uitam de unde am venit, pare necesar ca sa ajungi undeva. Undeva unde zic ei ca e destul de sus. Si soarele e mama noastra, ca e cald si bland, si ploaia e tatal, si el e bland, dar e mai mohorat ca lucreaza mai mult pesemne. Si el te mai dojeneste uneori, dar mama e mereu calda si te creste. Suntem toti ca niste plante umblatoare."
...
"Fir-ar sa fie, am intarziat din nou la curs. Si ploaia asta blestemata, incurca toata circulatia. Macar daca era frumos afara...Ba nu, daca era cald iar nu era bine, ca precis tot ar fi fost traficul dificil si mai si transpiram pe deasupra. Of, of, cat am intarziat!"
Era un copil de 21 de ani, care intarziase la curs. Cand esti mai mare nu mai ai timp, mereu te grabesti. Din ce in ce mai mult. Si chiar nu mai ai timp.
"Perfect...inca un curs plictisitor, nu inteleg de ce trebuie sa suport monotonia asta. Si vremea asta ma deprima teribil. In loc sa stau acasa sa citesc o carte sau sa ies undeva, stau aici pe banca asta subreda si ascult un discurs din care oricum nu retin nimic. Ce pierdere de vreme. Si ploaia asta..."
Avea 21 de ani si uitase sa viseze. Vazuse pana la urma ce spuneau profesorii. Cate un gand fugar ii fura concentrarea si il prindea cu ochii pe geam pe copilul ce crestea incet dar sigur.
"Ce falsi sunt toti, si cei care se ascund de ploaie, si cei ce o infrunta cu aparenta placere. Lasitate si bravada domne, ploaia ori demasca ipocrizia ori o cauzeaza. Inca nu-mi dau seama..."
...
"Am mult prea multe de rezolvat. La serviciu e o nebunie, seful mai are putin si face o criza de apoplexie cu avalansa asta de lucrari, copilul trebuie dus la gradinita, sunt cumparaturi de facut. Cand se le mai fac pe toate, ca doar doua maini am, sunt om nu??"
Era un om de 42 de ani, cu un serviciu, cu o familie. Fiecare zi era o insiruire de obligatii si raspunderi, pe care se straduia sa le onoreze pe cat posibil. Atat de putin timp, pentru atat de multe lucruri.
"Ce ma doare pe mine de luna si de stele, am de adus mancare in casa, nu pot sa raspund la toate prostiile astea. E copil, are 7 ani, ce sa stie. Nu stie. O sa creasca, o sa invete. Las sa viseze...stelele sunt praf de aur si luna e o roata de cascaval, cand ploua plange cerul si cand e soare ne zambeste cineva de sus."
Avea 42 de ani, si auzise destule povesti. Copilul punea intrebari lipsite de sens, la care nu stia cum sa raspunda. Spera ca profesorii sa il lamureasca, intrase in clasa a intaia, nu avea timp de asta acum.
"Lasa mama ca o sa cresti, si o sa vezi..."
...
"Ploaia e frumoasa...pacat ca nu mi-am luat cateva ore, zile, sa ma uit si eu macar pe geam...prea m-am grabit sa scap de viata asta. Ce vrei, aia primesti...asa e viata de om. Ti se da orice iti doresti. Prost mai e omul, niciodata nu stie ce sa ceara. Pacat...mare pacat."
Era un om de 84 de ani. Traise multe, sau cel putin asa ar fi putut spune cunoscutii. Cariera de succes, copilul terminase o facultate cu prestigiu si avea inainte un viitor stralucit, adunase destui bani sa poata trai in liniste ultimii ani pe care ii mai avea, si totusi, era tarziu.
"E frumoasa noaptea. Si luna e tare frumoasa. Cum de n-am vazut-o pana acum. Poate pentru ca ma uitam prea des la ceas. Si prin hartii care acum dracu mai stie pe unde sunt. Cui ii mai pasa de rapoarte si sedinte acum. Ori au murit ori sunt in spital cu totii. Cui mai foloseste..."
Avea 84 de ani. Se sfarsise totul, si nu stia unde nu a ales bine...
"Propriul meu parinte...dupa ce m-ai indemnat atata sa invat, sa las visele, acum ce imi spui?? Sa nu uit? Ce sa uit? Ce-mi spui tu de luna si de stele, am de lucru in seara asta. Du-te la culcare, ca e tarziu. E foarte tarziu."
Un copil de 7 ani, pe o banca in fata casei, se uita la trecatorii grabiti. Cerul era innorat, si stia ca atunci cand e cerul innorat va ploua. Si stia ca atunci cand ploua se intinde machiajul oamenilor, si de aceea ei se ascund.
"Ce ciudat e, cand ploua...de ce oare se ascund toti sub umbrele, nu e ca si cum nu ar face dus acasa dimineata, oare le e frica de apa? Poate e din cauza hainelor. Se uda. Se aduna pe corp si le arata formele. Deci hainele trebuie sa-ti ascunda corpul..."
Avea 7 ani si nu stia prea multe, dar ce stia era o siguranta, o descoperire valoroasa. La varsta asta afli cele mai multe adevaruri s-ar putea spune.
"Cel mai ciudat cand ploua, e cand vezi o femeie pe strada si are parul ud de la ploaie, ca si-a uitat umbrela acasa. Si am vazut ceva care m-a uimit. Apa din parul ei era rosie, ca si parul ei. Si parul spalat era saten. Ploaia este intr-adevar deosebita."
...
"Interesant cum atunci cand e soare afara poarta toti ochelari ca sa nu-i orbeasca lumina. La scoala ne-a spus ca soarele ajuta plantele sa creasca, si ca soarele da viata. Ei de ce se ascund de el? Mama imi spunea ca pe vremuri era rusinos sa te bronzezi, femeile purtau umbrele pentru soare, pentru ca pielea lor sa ramana alba. Acum, mergem toti la mare si ne facem negri ca un tuci. Acum e sanatos."
Era un copil de 14 ani, termina scoala generala, si inca avea o curiozitate nesatisfacuta in ceea ce priveste obiceiurile oamenilor. Erau destule pe care nu le putea intelege, si avea suficiente intrebari care faceau profesorii sa ii arunce priviri ciudate, si la toate primea invariabil acelasi raspuns : "Lasa ca o sa cresti mare si o sa vezi", zambeau ei impaciuitor.
"Si totusi nu inteleg de ce se ascund ei si de apa si de soare. Sunt unii totusi care se plimba prin ploaie. Ei sunt niste visatori. Mama spune ca or sa creasca. Toti crestem? Cand crestem nu mai visam inseamna. Dar eu as vrea totusi sa visez. Cand visezi poti face orice, poti merge oriunde. Poate cand visezi mergi prin ploaie si nu te uzi, si mergi pe la soare si nu te dor ochii."
Avea 14 ani, era un copil visator, spuneau profesorii. E bine, mai spuneau ei, are imaginatie. Asta e intotdeauna bine, s-ar putea spune.
"Poate e ca atunci cand cresti mare si te muti singur. Poate asa e cu soarele. Daca totul creste la soare, poate si noi crestem. Si cand crestem plecam, uitam de unde am venit, pare necesar ca sa ajungi undeva. Undeva unde zic ei ca e destul de sus. Si soarele e mama noastra, ca e cald si bland, si ploaia e tatal, si el e bland, dar e mai mohorat ca lucreaza mai mult pesemne. Si el te mai dojeneste uneori, dar mama e mereu calda si te creste. Suntem toti ca niste plante umblatoare."
...
"Fir-ar sa fie, am intarziat din nou la curs. Si ploaia asta blestemata, incurca toata circulatia. Macar daca era frumos afara...Ba nu, daca era cald iar nu era bine, ca precis tot ar fi fost traficul dificil si mai si transpiram pe deasupra. Of, of, cat am intarziat!"
Era un copil de 21 de ani, care intarziase la curs. Cand esti mai mare nu mai ai timp, mereu te grabesti. Din ce in ce mai mult. Si chiar nu mai ai timp.
"Perfect...inca un curs plictisitor, nu inteleg de ce trebuie sa suport monotonia asta. Si vremea asta ma deprima teribil. In loc sa stau acasa sa citesc o carte sau sa ies undeva, stau aici pe banca asta subreda si ascult un discurs din care oricum nu retin nimic. Ce pierdere de vreme. Si ploaia asta..."
Avea 21 de ani si uitase sa viseze. Vazuse pana la urma ce spuneau profesorii. Cate un gand fugar ii fura concentrarea si il prindea cu ochii pe geam pe copilul ce crestea incet dar sigur.
"Ce falsi sunt toti, si cei care se ascund de ploaie, si cei ce o infrunta cu aparenta placere. Lasitate si bravada domne, ploaia ori demasca ipocrizia ori o cauzeaza. Inca nu-mi dau seama..."
...
"Am mult prea multe de rezolvat. La serviciu e o nebunie, seful mai are putin si face o criza de apoplexie cu avalansa asta de lucrari, copilul trebuie dus la gradinita, sunt cumparaturi de facut. Cand se le mai fac pe toate, ca doar doua maini am, sunt om nu??"
Era un om de 42 de ani, cu un serviciu, cu o familie. Fiecare zi era o insiruire de obligatii si raspunderi, pe care se straduia sa le onoreze pe cat posibil. Atat de putin timp, pentru atat de multe lucruri.
"Ce ma doare pe mine de luna si de stele, am de adus mancare in casa, nu pot sa raspund la toate prostiile astea. E copil, are 7 ani, ce sa stie. Nu stie. O sa creasca, o sa invete. Las sa viseze...stelele sunt praf de aur si luna e o roata de cascaval, cand ploua plange cerul si cand e soare ne zambeste cineva de sus."
Avea 42 de ani, si auzise destule povesti. Copilul punea intrebari lipsite de sens, la care nu stia cum sa raspunda. Spera ca profesorii sa il lamureasca, intrase in clasa a intaia, nu avea timp de asta acum.
"Lasa mama ca o sa cresti, si o sa vezi..."
...
"Ploaia e frumoasa...pacat ca nu mi-am luat cateva ore, zile, sa ma uit si eu macar pe geam...prea m-am grabit sa scap de viata asta. Ce vrei, aia primesti...asa e viata de om. Ti se da orice iti doresti. Prost mai e omul, niciodata nu stie ce sa ceara. Pacat...mare pacat."
Era un om de 84 de ani. Traise multe, sau cel putin asa ar fi putut spune cunoscutii. Cariera de succes, copilul terminase o facultate cu prestigiu si avea inainte un viitor stralucit, adunase destui bani sa poata trai in liniste ultimii ani pe care ii mai avea, si totusi, era tarziu.
"E frumoasa noaptea. Si luna e tare frumoasa. Cum de n-am vazut-o pana acum. Poate pentru ca ma uitam prea des la ceas. Si prin hartii care acum dracu mai stie pe unde sunt. Cui ii mai pasa de rapoarte si sedinte acum. Ori au murit ori sunt in spital cu totii. Cui mai foloseste..."
Avea 84 de ani. Se sfarsise totul, si nu stia unde nu a ales bine...
"Propriul meu parinte...dupa ce m-ai indemnat atata sa invat, sa las visele, acum ce imi spui?? Sa nu uit? Ce sa uit? Ce-mi spui tu de luna si de stele, am de lucru in seara asta. Du-te la culcare, ca e tarziu. E foarte tarziu."
deviantart.com- By Drefeyja
Sunday, March 8, 2009
Accidental blog meeting in Club Suburban : 7-8 march 2009
Assprin, Sleep to Dream, Un Anonim, Razvan (it would have been for catharsis to be there also :P..maybe next time)
Friday, March 6, 2009
Eterna si fascinanta.
Încă o dovadă că recesiunea ne-a lovit din plin!
Puteam să cenzurez numărul de telefon, dar m-am gândit să-l vi-l las.Că vin vremuri căcăcioase!Aşa am auzit la "aparat".
Ashes to Ashes
Warmer Körper
heißes Kreuz
falsches Urteil
kaltes Grab
Auf dem Kreuze lieg ich jetzt
sie schlagen mir die Nägel ein
das Feuer wäscht die Seele rein
und übrig bleibt ein Mundvoll
Asche
Ich komm wieder
in zehn Tagen
als dein Schatten
und werd dich jagen
Heimlich werd ich auferstehen
und du wirst um Gnade flehen
dann knie ich mich in dein Gesicht
und steck den Finger in die Asche
Asche zu Asche
und Staub zu Staub
heißes Kreuz
falsches Urteil
kaltes Grab
Auf dem Kreuze lieg ich jetzt
sie schlagen mir die Nägel ein
das Feuer wäscht die Seele rein
und übrig bleibt ein Mundvoll
Asche
Ich komm wieder
in zehn Tagen
als dein Schatten
und werd dich jagen
Heimlich werd ich auferstehen
und du wirst um Gnade flehen
dann knie ich mich in dein Gesicht
und steck den Finger in die Asche
Asche zu Asche
und Staub zu Staub
Thursday, March 5, 2009
Scrisoare pentru liceeni-Tudor Chirila
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
Romante citadine...
Imi place sa ies la cafea, imi place sa iesim la un "suc", imi place sa pierdem vremea impreuna..imi place, imi placi..si stiu ca-ti plac...
Dupa ce am avut un crush pentru o anume tipa, fata de care am ajuns sa imi dau seama ca nu trebuie sa simt altceva decat prietenia care ne leaga de numai noi stim cand, am trecut mai departe...exact ca in melodia care mi-a trimis-o ea acum ceva vreme am realizat ca "dupa o alta tot o alta vine" (si aici im permit sa adaug eu, pana cand alta o sa se transforme in aceea, si aceea nu o sa mai vrea sa plece). Asa ca am inlocuit o tentatie cu alta mai mare si am inceput sa o iau "head over heels" dupa o alta tipa, mai aproape de lumea mea...bineinteles ca am reusit sa facem in asa fel incat sa iasa scantei dintre noi...si stam al dracului de aproape de paiele alea inmuiate in benzina...nu stim ce vrem, nu stim ce o sa se intample...poate ca e frumos asa cum e, poate ca vrem mai mult, poate ca mult mai mult decat ar trebui (si tocmai de asta viata e frumoasa...si de asta viata bate filmul)poate ca gresim...dar sunt sigur ca si ei ii place la fel de mult ca si mie ceea ce se intampla..si totusi detesta la fel de mult ca si mine tot ce se intampla..sau mai bine zis, circumstantele in care se intampla, pentru ca cel putin eu, unul, nu as fi dispus sa renunt la nicio secunda din ultimele cateva zile...
Desi intre noi lucrurile decurg intr-o maniera foarte lejera, cu o nuanta de comedie romantica, nu se putea sa fie chiar atat de simplu...plotul este putin mai complicat, adica exista un "DAR"! Contrastand cu libertatea si lipsa de obligatie fata de o alta persoana, de care pot sa zic ca ma bucur eu...ea are ceva mai multe obligatii si eu aparent ma joc cu focul, dar constat ca amandurora ne place caldura...
Deocamdata in mintea mea e o ceata densa si stiu ca in mintea ei e un sambure de indoiala, o umbra de indecizie...
Nu sunt orb...vad zidul din fata mea...dar ca un nebun caruia nu i-a mai ramas nimic de pierdut...visez la ce se afla dincolo de zidul ala...
Wednesday, March 4, 2009
Descarcare de nervi&stuff
M-am saturat. De ce anume? Uite, de toate. De bloguri pline de romantism, de reviste pline de sfaturi stupide care te fac sa te simti blonav, urat si neinsemnat, de promisiuni desarte, de prietenii uitate, de facultate, de filme proaste, de muzica plina de zdranganeli, de planuri, de petreceri(nu ma gandeam ca ma voi satura vreodata), de tigari/cafea, de cartile prafuite care asteapta sa fie citite, de frigul asta nenorocit si in special, de tine.
Nu, nu va ganditi ca acest post va fi unul romantic. Din contra. Vreau sa ma descarc. Deci,sa-i dau drumul: Intotdeauna mi s-a parut aiurea sa cer atentie si tandrete de la 7 la 9. Am simtit ca e inadmisibil sa astept fidelitate de luni pana vineri. Am considerat ilogic sa pretind sentimente eterne. Am fost intotdeauna grabita in relatii si m-am avantat sa ofer totul: trupul, sufletul, visele, prezentul si mai ales viitorul. Si da, acum stiu ca nu am gandit bine. Pt ca in orice situatie trebuie sa ceri doar ceea ce ti se poate da. Totul e prea mult, iar Forever e prea greu. Si am avut nevoie de timp sa inteleg unde s-a strecurat eroarea care m-a facut sa pierd iar si iar.Nu am gresit cerand, ci oferind totul.
Si poate de’aia m-am saturat de toate si de tot. Pt ca mi-ai aratat inca o data ca oricat de multe ti-as darui, tu nu vei fi fericit. Si uite asa, din cauza ta, am incetat sa mai citesc bloguri, reviste, sa cred in promisiuni, sa merg la facultate(ocazional, cand mi-e somn, numai ca ideea trebuie intarita), sa ascult muzica mea, pe care tu ai detestat-o mereu, sa mai fac planuri, sa mai merg la petreceri, sa mai fumez/sa mai beau cafea, sa mai citesc, sa mai sper ca se va face primavara si sa te mai iubesc, asa in felul meu, cum te iubeam odata.
Iar acum astept sa se faca primavara, sa ma indragostesc de un alt TU, sa incep sa iubesc ceea ce iubeam inainte si sa ofer din nou totul!
Tuesday, March 3, 2009
Orice minune tine 3 zile...
Vineri(21 feb) am luat mult asteptata vacanta...dupa ultimul meu examen m-am urcat in tren, directia Bucuresti...Culmea este ca majoritatea persoanelor pe care le cunosc nu stiu cum sa plece de acolo si eu nu stiam cum sa ajung mai repede...asta da ironie a sortii... In fine...am ajuns in gara...abia asteptam sa-l vad...ultima data l-am vazut inainte de Craciun...m-a amanat pe a doua zi...Sambata...mi-a zis ca nu iese...si asa ca ne-am vazut duminica...Doamne...cand am iesit din metrou si l-am vazut...am simtit ca ma scurg...parca aveam picioare de gelatina...tremuram toata...si n-am fost in stare sa spun decat" Salut!"... Contrar aparentelor si el era in aceiasi stare...cel putin asa cred...cert e ca am stat in oras intr-o ceainarie super tare cateva ore dintre care am vorbit cel mult 5 minute toata seara...simteam ca se apropie de mine...eu simteam ca fac parte din tabloul lui Dali, "Persistenta memoriei"...fiindca am plecat tarziu m-a condus la taxi... si s-a uitat la mine lung cand am urcat...era sa se si impiedice de bordura...luni, am fost in Expirat, seara folk in care a cantat Supa, un tip extraordinar...prieten bun cu stimabilul...m-a chemat pe scena sa cantam impreuna...am cantat cateva piese...o atmosfera super tare... EL ma luase in brate aproape... vai, am zis ca am atins Nirvana... ca viata e frumoasa intr-adevar... desi, din nou nu am vorbit, macar...stiam... instinctul feminin... a fost superb...ma asteptam sa dorm la el... se pare ca el nu se astepta la acelasi lucru...mi-a dat motiv...irelevant.... am dormit la Supa...cu care m-am intins la povesti pana dimineata.... marti m-am trezit pe la 11 si am plecat...aproape plangand...eram in tren..si nu ma puteam abtine... noroc ca exista remediu... joi am plecat pe munte..Garofita Pietrei Craiului...o splendoare de cabana...Mircea stie...am stat pana duminica...multe aventuri...zapada pana peste brau...dar superb...ca de obicei...Craiul m-a intregit...din nou... EL acum...e doar o amintire a ceea ce ar fi putut fi...o margareta fara petale... EU acum...un om nou...noi perspective...stanca va deveni din nou viata mea... caci orice minune tine trei zile...dragostea, ura, prietenia, durerea, tristetea, fericirea...important e ce faci dupa ce trec cele trei zile...
Aceiasi Alta, Catharsis...
Monday, March 2, 2009
Life's spotlight
Belief or disbelief,
No matter!
It's all the same,
We're all the same!
And we are like this
Because the world's a game,
A silly joke,
It's like a Whore on coke,
With the pimp just watchin'...
Surrounded by lights
But driven into the darknes,
We stumble upon our own lies!
Walking between crazy minds
With Crazy itches,
They swallow us
Like crazy bitches!
But here is where it ends!
I'm me, now...
Who the fuck are you?
I didn't really see
Myself in me
But now i know
what must i be!
I am a hero
Even though i am a zero,
And i'm a saint
Though i'm a thief...
My mind is blank,
But i'm a genuis,
And i don't need your wings to fly
I've got my own ways of getting high!
I'm an actor
Though i'm nothing but a mask,
And i'm an artist,
Even if i'm deaf and blind!
I'm a coward
But for you, i'll be a saviour...
I'm afraid,
But i'd die for fear,
And i'm pure romantic
Though i won't cry a tear!
I'm sadistic,
As i am misleading,
Just a Joker
But i'm not kidding!
I'm a lover,
And i love to hate
I'm a hater,
And i'm so bitter,
And i'm sour
But i'm not a quitter...
I'm so many
And i'm so little
I am nothing
i am everything
I am my own beginning
I am my own ending
So come again...Who the fuck are you??
No matter!
It's all the same,
We're all the same!
And we are like this
Because the world's a game,
A silly joke,
It's like a Whore on coke,
With the pimp just watchin'...
Surrounded by lights
But driven into the darknes,
We stumble upon our own lies!
Walking between crazy minds
With Crazy itches,
They swallow us
Like crazy bitches!
But here is where it ends!
I'm me, now...
Who the fuck are you?
I didn't really see
Myself in me
But now i know
what must i be!
I am a hero
Even though i am a zero,
And i'm a saint
Though i'm a thief...
My mind is blank,
But i'm a genuis,
And i don't need your wings to fly
I've got my own ways of getting high!
I'm an actor
Though i'm nothing but a mask,
And i'm an artist,
Even if i'm deaf and blind!
I'm a coward
But for you, i'll be a saviour...
I'm afraid,
But i'd die for fear,
And i'm pure romantic
Though i won't cry a tear!
I'm sadistic,
As i am misleading,
Just a Joker
But i'm not kidding!
I'm a lover,
And i love to hate
I'm a hater,
And i'm so bitter,
And i'm sour
But i'm not a quitter...
I'm so many
And i'm so little
I am nothing
i am everything
I am my own beginning
I am my own ending
So come again...Who the fuck are you??
Sunday, March 1, 2009
Romaneshte.
Cu toate că nu doresc sş îi fac pe colegii mei sş regrete că m-am alăturat acestui blog astăzi am să scriu puţin despre messenger,mi s-a pus pata pe el, nu pe program, doar pe grava deformare a limbii române pe care a aduso cu el.Practic utilizatorul de rând devine un economic când trebuie şi prescurteaza cuvinte (ex. pls npc nb etc) şi o ia razna când mutileaza grav ceea ce se doresc a fi diacritice (ex. sh, tz, ah, etc).
Sincer cred că „pruncii” (® FlorinPiersic) ăştia de stau pe messenger toată ziua şi-au creat o zeitate a lor, o zeitate pe care o invocă prin apelativul :”Thoamneee…”, mai departe ce să inţeleg? Că ei cred in Thumnezeu? Omul acesta o fi având har thumnezeiesc? Sunt sigur că fiecare rugăciune a lor se incheie cu :”În numele Thatălui..”.
Ps:dacă nu folosiţi diacritice măcar nu vă mai bateţi joc de limba română că oricum majoritatea mai mult o scrieţi decat o vorbiti.Şi dacă o vorbiţi o faceţi prost. Internet addicts!!!
Aviz amatorilor agarici.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
