Te-as iubi...

Dar imi este greu sa trec peste faptul ca, atunci cand imi vorbesti, tot ce pot sa inteleg este "fute-ma" , desi azi-dimineata tu erai romantica si incercai sa imi explici de ce iti palc buzele mele... Un alt impediment in fata marii mele iubiri ar fi faptul ca mai mult de trei ani de zile eu nu am existat pentru tine. Recunosc ca ti-am gresit, ti-am recunoscut-o si atunci. Nu ti-am cerut niciodata sa ma ierti, ti-am cerut doar sa nu ma indepartezi de tine, ti-am cersit apropierea fizica, te-am implorat sa te uiti la mine, sa imi vorbesti, chiar daca te-ai fi uitat cu ura, chiar daca m-ai fi injurat... Tu ai crezut ca era mai matur sa dispari din viata mea, nu inainte de a-ti scrijeli amintirea amara pe gardul mintii mele... Aveam 16-17 ani si credeam ca sunt pregatit sa invat ce inseamna sa iubesc...in schimb, am inceput sa te urasc. Si asta mi-a trecut repede... Uitasem de tine, pana acum 3 zile, cand m-ai sunat sa ma intrebi ce mai fac... Nu ti-am recunoscut vocea, iar numele tau nu mi-a spus absolut nimic la inceput. "Sunt fata din autobuz, nu pot sa cred ca m-ai uitat"...esti fata din autobuz...nu credeam ca mai existi...sau nu credeam ca mai exist pentru tine. Mi-ai cerut sa ne intalnim si nici macar nu am putut sa vreau sa incerc sa te refuz. Atunci mi-am dat seama ca dupa toti anii astia, amintirea ta inca e vie, a stat ascunsa undeva in intuneric, pregatita sa ma bantuie... Am acceptat fara sa stau pe ganduri, fara sa imi dau seama in ce joc ma arunc, ca de obicei cu capul inainte...fara sa ma gandesc la mine. Abia cand te-am vazut m-am trezit si mi-am dat seama cine esti, de fapt...dar era prea tarziu. Recunosc, am avut un moment de lasitate...am vrut sa ma intorc si sa plec, dar era prea tarziu. Deja eram in bratele tale, tu ma pupai pe obraz si imi spuneai ca m-am schimbat enorm... Ciudat, tu nu te-ai schimbat prea mult, doar ca esti mai frumoasa acum...Nu mai esti o pustoaica rebela, esti o femeie si iti sta ametitor de bine asa. Parul iti sta altfel, mergi altfel, ai o alta tinuta...dar ochii nu s-au schimbat cu nimic...doar ca, acum, cand ma-am uitat iar in ei...nu m-am mai vazut pe mine...ci parca ti-am vazut tie ceafa... Aveai o privire goala, lipsita de stralucirea care ma fascinase pe mine...
Nu stiu cum am ajuns la tine acasa, eram prea ocupat sa te admir, si aprobam orice iesea prinre buzele tale. Insa atunci ai facut prima grseala. Ai crezut ca daca ma servesti cu alcool o sa ma aduci la punctul in care o sa te doresc, si o sa te implor sa sa ti-o tragi cu mine...Ti-ai turnat un pahar de Sangria, iar mie mi-ai turnat doua degete de Jack peste doua cuburi de gheata si ai lasat sticla la indemana, ca sa fii sigura ca in pahar raman constant cele doua degete de wiskey... Mirosul intepator al bauturii m-a trezit din transa, mi-a reactivat simturile, arsura ce a urmat dupa prima inghititura m-a dezmortit complet. Mi-am dat seama de situatia in care ma aflam, mi-am dat seama unde sunt si am inteles ce ai de gand. Nu aveam de gand sa te refuz, intr-adevar, tanjeam dupa trupul tau, dar nu te doream, nu asa! Ai inceput sa imi povestesti ce ai mai facut, pe unde ai umblat, discutii marunte. Incepusei sa ma plictisesti, si probabil ca ti-ai dat seama, din moment ce ai impins discutia spre lucruri personale. Atunci mi-am dat seama cat esti de disperata si am inceput sa ma intreb ce o sa se aleaga de noi. M-am impacat cu gandul ca probabil o sa ajungem sa ne-o tragem si apoi o sa dispari iara... Si totusi nu ma tragea nimic spre patul tau si mi-a placut sa te fac sa iti inghiti mandria si sa ajungi aproape sa ma implori sa ma culc cu tine. Ai ramas subtila, dar suficient de evidenta. Si cu toate astea, ai pierdut "prima runda".
Nu stiu daca ai inteles sau nu de ce am plecat de la tine, fara macar sa te mai ating, si mai ales, cu zambetul pe buze... Te doream, iar o parte din mine ar fi vrut sa profit de tine chiar acolo, in mijlocul holului, pe gresia rece. Dar desi tu aparent ti-ai fi vandut toata mandria pentru niste clipe de placere, eu m-as fi simtit ala folosit, nu tu... Si in ciuda unei "prime intalniri" esuate am vrut sa avem totusi o sansa reala de a face asta intr-un mod cat mai palcut posibil. Asta a fost motivul pentru care a doua zi nu am venit direct la tine acasa. De asa ti-am propus sa iesim la o cafea, sau sa mergem sa mancam ceva... Am preferat un teren neutru, unde imprejurarile sa te forteze sa fii cat mai naturala posibil, ca mai apoi sa iti intre in relfex, sa fii tu. Te-am facut sa uiti de ziua precedenta si de dorintele tale pur fizice. Am incercat sa te fac sa te simti cat mai comod in preajma mea. Te-am sarutat nu pentru ca te doream, ci pentru ca imi doream sa te simt cat mai aproape de mine posibil, vroiam sa te alint. Intr-un fel, imi doream sa fie lucrurile ca atunci cand eram impreuna, cand eram fericiti unul cu altul. Trebuie sa recunosc...atunci cand am inceput sa te mangai incet pe par si am vazut cum incep sa iti straluceasca ochii, te-am dorit cum niciodata nu am dorit vreo alta fata, indiferent daca a fost vorba de o relatie serioasa sau de un one night stand. Ceea ce a urmat nu are rost sa descriu, presupun ca iti e la fel de proaspat in memorie ca si mie. Am simtit pentru prima data in ultimele 7 luni "closure"...Am simtit pentru prima data in ultimele 7 luni un comfort psihic, care mi-a oferit ceva incredere in faptul ca poate, nu e chiar imposibil sa o luam de la inceput...

Am incercat sa iti ofer o alternativa la sexul ieftin, pe fuga, de nevoie. Am incercat sa te fac sa intelegi ca nu sunt o statuie, fara sentimente, fara gandire, incapabil de altceva in afara de simplu decor. Si prin asta, am constatat ca exact asa esti tu! Nu vrei sa iubesti, vrei sa fii adorata si servita...
Nici acum nu am inteles exact ce iti doreai tu de la mine, daca era strict o partida de sex, sau imi vrei si sentimentele pe tava...cert e ca ai stricat totul in momentul in care mi-ai zis ca vrei sa te iubesc, ca vrei sa fiu nebun dupa tine, iar tu sa imi hranesti nevoia asta de a te avea. Apoi probabil ca ti-ai dat seama de cat te tampit a sunat ceea ce mi-ai zis si ai incercat sa o dregi cumva, intrebandu-ma daca as putea sa te iubesc... Ti-am promis ca o sa iti raspund, dar ca nu pot sa o fac pe moment. De asta ti-am dat adresa blogului meu...pentru ca nu am vrut sa iti vad reactia...nu am vrut sa fiu chiar atat de crud fata de tine, privindu-te in ochi...
Te-as iubi...dar esti proasta! Si esti naiva daca tu crezi ca am s-o fac! Daca vrei sa-mi fii aproape, vino tu spre mine, nu incerca sa ma tarasti tu spre tine...
Iarta-ma...poate ca daca circumstantele ar fi fost altele, situatia ar fi stat altfel intre noi...dar acum, asa, nu avem nicio sansa...