Azi a fost o zi ciudata...bine, de fapt ultimele cateva saptamani au fost ciudate, dar nu am chef sa vorbesc despre ele acum. M-am trezit extrem de prost dispus, nu pot decat sa imi inchipui ce fata si ce privire aveam, pentru ca oglinda a refuzat sa ma priveasca, din motive de securitate personala. Imi era pofta de omleta, asa ca mi-am facut omleta...pe care am mancat-o insa cu sila (ceea ce e un fenomen rar, pentru ca ale mele omlete sunt un fenomen in lumea gastronomica -fuck off, i'm proud of my cooking- asa ca de fiecare data le ingurgitez fara sa respir)...deci ziua incepuse dubios. poate pentru ca ma trezisem acasa, in Brasov, in patul meu, si urma sa ma culc in Bucuresti, in camera de camin, intr-un pat demn de un artist (nu, nu e vorba despre mine, nu ma consider artist), menit sa-l faca pe bietul om care si-a gresit orientarea in viata sa sufere noapte de noapte. revenind...mi-am halit micul-dejun, si am inceput sa zac, pentru ca bagajele s-au facut singure, intr-un mod foarte misterios..asta sau eram intr-un blackout cand le-am facut, orice varianta merge! si in marea mea zacere am inceput sa imi las mintea sa zboare, ceea ce nu pare sa fie o idee prea buna, cel putin nu in ultima vreme, pentru ca nu am facut decat sa imi alimentez starea de cacat, care oricum nu stiu exact de la ce pornise. am observat ca in ultima vreme starile astea sunt din ce in ce mai dese si cu toate ca nu le las sa se vada, ma enerveaza cumplit...in fine, bag putin metal, fac un dus, ma imbrac si ma car spre gara, unde urmeaza sa ma intalnesc cu "the mother of Assprin" venita acolo cu scopul de as-i vedea odrasla cum pleaca spre infecta capitala. trenul, ca orice alt accelerat de la noi, pute, trozneste, e incomod, si iti ofera o larga gama de senzatii termice la nivelul receptorilor epidermici (...si eu stau si ma intreb acelasi lucru..da, vroiam doar sa spun ca e ba prea cald, ba prea frig...wtf?). era ok, daca stateam singur in compartiment, dar imediat dupa mine, doamna aia care parea sa fi fost jandarm sau asa ceva si tipa bruneta, putin stramba, carna si sasaiata, s-a urcat un cuplu de batrani. nimic dubios, cu exceptia faptului ca erau genul de oameni care tin in dulapul cu haine sapunuri de pe vremea cand erau bunicii lor tineri, ca sa tina moliile departe si sa "parfumeze" hainele...cacat, ca duhneau a naftalina si a sapun de picioare marca "d-asta a folosit si Iisus"...2 din cele trei ore le-am petrecut pe hol fie vorbind la telefon ba cu Pitzi, ba cu Preddah, fie jucandu-ma tetris, tot pe telefon, iar in cealalta am incercat sa ma acomodez cu mirosul, dar pana sa reusesc ceva, au inceput sa ma usture ochii...bine macar ca nu a avut intarziere trenul, ca as fi injunghiat-o pe baba cu o andrea. fumeea croseta cu andrele de juma de metru si avea grija ca din cand in cand sa ma impunga putin in coaste sau in umar, sa nu cumva sa uit ca e langa mine si pute a Duru, sau ce cacat foloseste...interesant e ca desi baba era cu mosu, nu a schimbat o vorba cu el tot drumul, in schimb a torturat-o pe domnisoara din fata ei, cu un interogatoriu tipic "anticilor" : "cum te chiama, unde stai, ce-s parintii tai, unde inveti, ai prieten" ET.FUCKING.C... dar incet incet, vazand indispozitia tipei respective si atitudinea de bunicuta severa a babei, moodul meu a inceput sa se cam schimbe, incepeam sa ma distrez pe seama micutei scenete care se desfasura in fata ochilor mei, care nu dupa mult timp au fost acoperiti de un alt val de metal, relaxant, sublim, obsedant, exact ca un drog...
Am ajuns intr-un sfarsit la camin, unde m-am trezit brusc intr-un fel de sanctuar, un loc unde acum ma simt destul de bine, in ciuda conditiilor cel putin nepotrivite...nu pot sa zic ca mi-a lipsit aventura de a merge la baie sau de a face dus pe intneric(dar hei, acum am apa calda) si nici urletul unui imbecil de la etajul 2, care urca in fiecare seara pana la trei si striga "Georgeeeeee, sa mi-o sugi!" si apoi fuge...dar trebuie sa recunosc ca toate au farmecu lor macabru, intr-un fel...acum, cand stau si scriu revarsarea asta inutila de ganduri, beau un ceai, ascult niste Limp Bizkit (i missed this shit) si zambesc, tamp, sec, fara sens, dar zambesc si ma simt ok, impacat cu mine, cu gandurile mele, cu tot... dar parca ar merge un vin rosu...
Tuesday, February 17, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment